Aşteptarea febrilă a primului spectacol dedicat muzicii uşoare a Bucureştiului interbelic a fost întrecută doar de succesul a ceea ce avea sa fie cel mai bine primit turneu naţional al artistului.

Continuarea a venit în mod firesc – Parfumele nebunelor dorinti s-au insinuat în conştiinţa publicului fidel, având un rol determinant în recreerea atmosferei boeme a perioadei de glorie a muzicii usoare româneşti. Marius Hristescu a găsit modalităţile de expresie potrivite, continuând demersul artistic de a contura timbral un univers cu o personalitate distinctă.

Misiunea delicată de a recreea o epoca fabuloasa, plină de straluciri, i-a revenit unei orchestre de estradă, cu specificul şi rigorile ei. În centrul atenţiei a rămas muzica aceloraşi trubaduri extraordinari: Titi Botez, Jean Moscopol, Zavaidoc sau Dorel Liveanu.