“Iarna Simfonic” ne vorbeşte despre adâncimea seninătăţii; marea poezie îmbinată cu lirica populară din colinde rezonează  în nuanţe unice, surprinzătoare, cu o mare putere de sugestie. Atmosfera generală a spectacolului este îmbogăţită prin unele accente de gravitate, şi asta pentru că sărbătorile de iarnă nu sunt întotdeauna o invitaţie la fericire. Nu este trecut sub tăcere Crăciunul exilului şi sunt prezente poeziile scrise în umbra deznădejdii.

Faţă de proiectele simfonice anterioare, de această dată conţinutul muzical a suferit unele modificări structurale. Ne aflăm în faţa unei suite simfonice în cinci părţi în care au fost integrate organic, pe lângă poemele de iarnă, motive melodice din sfera colindelor tradiţionale.

Demersul general este unul special, (diferit de cel din Primăvara sau Toamna Simfonic), pentru că muzica sărbătorilor de iarnă reprezintă, în primul rând, o cale de a accede la divin. Acest spectacol ne oferă  un „ceva” tămăduitor în care să credem. Iar acest „ceva” se întrupează în muzică şi poezie, al căror univers devine el însuşi o religie, o eternitate pură şi purificatoare