Gestul lui Tudor Gheorghe de a sonda (în premieră), terenul muzicii uşoare a Bucureştiului interbelic, a părut la început bizar.

La fel de neaşteptată a fost şi pentru Marius Hristescu sarcina de a orchestra aceste refrenele dragi ale trecutului. Şi iată-l pe Tudor Gheorghe continuându-şi neobosit misiunea artistică, partea a treia venind ca o completare necesară.

În mod evident pentru orice iubitor al muzicii uşoare interbelice, artiştii ce şi-au pus amprenta asupra acelor vremuri, au fost Zavaidoc şi Moscopol. Astfel că, nu întâmplător, muzica şi personalitatea acestor două nume de legendă a fost  punctul de plecare al celui de-al treilea proiect dedicat muzicii uşoare româneşti.

Spectacolul s-ar fi putut intitula chiar aşa – de la Zavaidoc la Moscopol; titlul ales are însă personalitate şi mister – Cavalerii felinarelor târzii.  De la sonoritaţile necizelate ale periferiilor, la rafinamentul grasseiat al domnului Moscopol. Nu lipsesc nici elementele inedite precum adevăratele săgeţi spirituale pe care domnul Moscopol, aflat în America, le trimitea conducătorilor Republicii Populare Române. În acorduri muzicale, bineînţeles.